Bate 10.000 de kilometri pe an pentru muzică

25 Nov 2015 14:12

De loc dintr-un sat moldovenesc, Emi Băiceanu, un puşti de 14 ani modest şi bonom, are aspiraţii mari. Pasionat de folclor şi de tradiţiile româneşti, băiatul vrea să devină una dintre vocile recunoscute ale muzicii populare de la noi, dar şi să conducă un cor bisericesc. Al bisericii lui, pentru că menirea lui Emi este, poate paradoxal, să devină preot.  

de Ioana Rotariu

“Povestea fratelui meu începe în 2009, la sfârşitul clasei I, când, sub îndrumarea învăţătoarei, a participat la un concurs de muzică găzduit de Palatul Copiilor din Paşcani. Surprinzător, a obţinut premiul I”, povesteşte Adelina, sora lui Emanuel.

Din câte îşi aminteşte, până atunci, experienţa sa în canto se rezumase la fredonarea câtorva melodii folclorice prin casă.

“Auzisem la televizor celebra «Pușca şi cureaua lată» şi am început să o cânt, în joacă, în faţa familiei. Doar că, în joacă sau nu, mi-a plăcut tare mult genul acesta de muzică şi, când mi s-a dat ocazia, am încercat să mă perfecţionez”, povestește Emi cu zâmbetul pe buze.

Îşi aminteşte foarte clar cum, la finalul acelui prim concurs, membrii juriului i-au recomandat mamei să contacteze un profesor şi să înceapă să se pregătească serios pentru o carieră artistică, “pentru că aveam calități vocale foarte bune şi ureche muzicală”.

Din acel punct, cu paşi mici, Emi a început să descopere tainele cântecului popular. Cu fiecare zi care trecea a devenit tot mai talentat, a participat la tot mai multe concursuri şi a început vină acasă cu rezultate tot mai bune.

“Unul dintre cele mai importante premii pe care le-am câştigat a fost anul acesta, la Festivalul Internațional de Folclor Cătălina, unde am luat locul I. Cred că la acest succes a contat şi că nu am avut emoţii. Tot timpul înainte să urc pe scenă îmi bate inima cu putere, dar când încep să interpretez şi să mă simt în elementul meu uit de orice trac”, spune micul artist.

Până acum, în cei șapte ani de activitate muzicală a fost premiat cu 18 diplome, 4 medalii și 5 preţioase trofee. În paralel, Emi şi-a văzut atent şi de şcoală, încheind toţi anii şcolari cu medii generale de peste 9,80.

 Vrea să devină preot

“Eu merg la biserică în fiecare duminică de când eram de-o şchioapă. La început mergeam de mână cu mama, dar acum mă duc şi singur cât de des pot, şi sunt onorat că de sărbători cânt în corul bisericii”. Tot trecând pragul bisericii, de la an la an, Emi şi-a dat seama că are menirea să devină, la un moment dat, preot. “Şi să am, bineînţeles, un cor al bisericii mele”, spune cu mândrie puştiul. Prin urmare, deşi e convins că va cânta muzică populară toată viaţa, la finalul liceului este decis să ia drumul Facultăţii de Teologie.

Pentru Emi cea mai frumoasă perioadă din an este Crăciunul. Atunci simte că este mai aproape de traditile românești și are ocazia să cânte și să arate de ce este în stare.

Pentru Emi cea mai frumoasă perioadă din an este Crăciunul. Atunci simte că este mai aproape de traditile românești și are ocazia să cânte și să arate de ce este în stare.

Până atunci mai sunt patru ani, ani în care Emi are de gând să devină o voce cunoscută a scenei folclorice româneşti, obiectiv pentru care se pregăteşte cu sârguinţă. Chiar dacă asta presupune, adesea, sacrificii usturătoare pentru un adolescent de 14 ani. De exemplu, numai până la şcoală face, zi de zi, 14 kilometri dus-întors. Iar cursurile de canto, pentru care se deplasează în fiecare sâmbătă în Iaşi, presupun parcurgerea altor 160 de kilometri. Aşa a ajuns Emi faimos acum doi ani, când a participat la mai multe concursuri şi concerte televizate, ca “băiatul care bate 10.000 de kilometri anual pentru a studia muzica.”

Marea sa dorinţă acum este să înceapă şi cursuri de dans popular, cu care crede că ar avea mult de câştigat la prezenţa scenică.

De ce are nevoie Emi

Emi provine dintr-o familie cu venituri modeste, care totuşi a încercat, cu eforturi care adesea par imposibile, să acopere costurile de pregătire a băiatului. Iar rezultatele școlare și premiile obținute în cadrul evenimentelor la care participă îi determină să îl susțină mai departe. Elena, mama lui Emi, face o trecere în revistă a principalelor cheltuieli la care familia face cu greu faţă:

  • ţinută specială de scenă, în primul rând suman şi ie (numai aceasta din urmă costă peste 300 de lei), dar şi încălţăminte potrivită.
  • transportul către şcoală şi către cursurile de canto.
  • transportul şi cazarea, în timpul deplasărilor la concursuri.
  • clasele de canto – în momentul de faţă, băiatul participă la cursurile de canto popular din cadrul Palatului Copiilor din Iaşi doar o dată pe săptămână, însă şi-ar dori să crească frecvenţa cursurilor.
  • cursuri de dans popular, pentru a-i întregi prezenţa scenică

Despre Jurnalul de fapte bune

Jurnal de fapte bune e un proiect derulat de Asociația Pentru Familie, cu sprijinul Caroli și în parteneriat cu Libertatea și Fundația Ringier, prin care 16 de copii fără posibilități materiale, dar cu performanțe în sport, muzică, arte sau învățătura, vor primi timp de un an burse lunare în valoare de 1.000 lei.

“Modest, voios şi cuminte, Emi este unul dintre acei copii dăruiţi cu un talent aparte, care nu s-a lăsat marcat nici de situaţia financiară adesea dificilă a familiei, dar nici de succesele repurtate într-un timp atât de scurt. Sprijinit de părinţi şi de câţiva profesori deosebiţi, este decis să facă tot ce poate pentru a-şi fructifica acest har, iar noi, echipa din spatele Jurnalului de Fapte Bune, suntem mândri că îi putem premia ambiţia şi talentul”, spune Laura Duşleag, directoarea Asociaţiei pentru Familie.