Campionii de mâine fac primii paşi lângă Dumitru Sima

18 Jan 2016 15:02

Text: Alex Bălă

Foto: Dumitru Angelescu

Paula Ivan, campioană olimpică la 1.500 de metri, şi Sorin Matei, recordmen naţional la săritura în înălţime şi participant la trei Olimpiade, sunt doar două dintre numele grele ale atletismului românesc care s-au pregătit, la începutul carierei, la Şcoala 190 din Bucureşti. Pentru a vedea însuşirile unui mare campion într-un copil de şapte-opt ani ai nevoie de ochi foarte buni, iar profesorul Dumitru Sima, amfitrionul nostru într-un mic birou de lângă sala de sport a şcolii sus-menţionate, se poate lăuda cu o pereche formidabilă. De peste trei decenii îi ajută pe copiii talentaţi din clasele I-VIII să facă primii paşi pe lungul şi anevoiosul drum către înalta performanţă. E îndrăgostit de atletism şi de meseria sa, iar această pasiune şi rezultatele copiilor pregătiţi de el i-au adus un Premiu de Excelenţă în cadrul campaniei Jurnal de fapte bune.

“Atletismul e un sport extraordinar, numai că trebuie să-l cultivi”, începe profesorul Sima, pe fondul rumorii constante din sala alăturată, în care printre copiii care îşi continuă antrenamentul se numără câţiva campioni naţionali. “Am toată stima şi toată dragostea pentru copilaşii ăştia, pentru ceea ce fac ei. Numai dacă ai făcut sport îţi dai seama cât de greu e să vii şi să faci un program. Numai dacă mergi pe stradă ţi-e greu! (râde) Darămite să mai şi alergi, să mai şi sari peste garduri, să mai şi sari în înălţime, şi aşa mai departe”.

La Şcoala 190, Dumitru Sima şi colegul său, profesorul Doru Oprea (fost campion naţional la săritura în înălţime), lucrează împreună în cadrul programului de parteneriat “Şi eu vreau să fiu campion”, semnat între Şcoala Gimnazială 133 şi Şcoala Gimnazială 190. “Şcoala mea de bază e 133. În cadrul parteneriatului, noi lucrăm cu CSM Bucureşti şi încercăm să propulsăm talentele cu care lucrăm către performanţă, către acest mare club”, explică profesorul Sima.

„Fiecare copil este excepţional”

Profesorul de atletism şi-a început cariera la începutul anilor ’80, când, după absolvirea Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, a început să predea la Galaţi. În 1986 a ajuns, prin concurs, în Capitală, iar de atunci a pregătit generaţii după generaţii de viitori campioni.

Nu trebuie să petreci mai mult de câteva minute în compania lui ca să îţi dai seama că entuziasmul său e la fel de intens ca în prima zi, ca de altfel şi vocaţia pedagogică. Mai presus de orice, spune el, contează comunicarea:

“Sunt în graţiile copiilor pentru că ne îngemănăm şi lucrăm plăcut. Poate că asta mă ajută foarte mult, experienţa vizavi de dialogul cu copilul. La un moment dat trebuie să te pui lângă el şi să discuţi ca şi când el ar fi… nu neapărat un om mare – el este în devenire -, dar să discuţi dându-i senzaţia extraordinară că este foarte important. Altfel, dacă nu îi dai asta, el rămâne la un standard de mediocritate. Şi trebuie neapărat să spargă acest plafon”

Dincolo de aptitudinile fizice, totul începe cu identificarea unei calităţi extrem de importante. “De obicei căutăm – şi poate o să râdeţi – copii inteligenţi”, ne spune domnul Sima. “Inteligenţi în sensul de a reuşi să porţi o discuţie cu ei. Pe copil îl vezi imediat, îl vezi după cum merge, mai ales după cum aleargă, de când vine. Iar dacă vrei să afli ceva, îl întrebi tu pe copil, pentru că îţi spune el. Sau dacă vine cineva şi îl întreabă, copilul vorbeşte despre antrenorul cu care lucrează. Dacă vrei să afli ceva despre Sima, te duci şi îl întrebi pe copil. Şi-ţi spune el exact, nu poate să greşească!”

Îndrumându-şi o parte dintre învăţăcei

Îndrumându-şi o parte dintre învăţăcei

În ce priveşte satisfacţiile palpabile dintr-un domeniu în care performanţa se măsoară în titluri şi medalii, nu trebuie să cauţi mai departe de un colţ al biroului, în care se află o sumedenie de trofee, cucerite de-a lungul timpului de elevii săi. Profesorul de atletism preţuieşte, însă, şi acele momente greu de redat în cuvinte care vin după un rezultat important:

“Aş vrea ca printr-o minune să fiţi acolo, să le vedeţi feţele. Şi atunci nu ar mai fi nevoie să vă spun eu ce simt. Mulţumirea e formidabilă, pentru că am reuşit, măcar un pic, aşa, să-l ajut pe copilul respectiv să înveţe ceva şi să ducă asta mai departe. Şi atunci eu sunt împlinit, simt că mi-am făcut datoria”.

Nu zăbovim, însă, prea mult asupra rezultatelor de ieri, pentru că antrenorul e mereu entuziasmat de promisiunea reuşitelor de mâine. “Acum am performanţe cu Teodor Stan, Ingrid Manole, la săritura în înălţime; Gabriel Chiriacescu e iarăşi un talent, Daniela Mitrică”, îi enumeră el, încântat, pe câţiva dintre copiii foarte înzestraţi pe care-i pregăteşte. “Lucrăm pe ani de naştere: 2003, 2004, 2005, 2006 şi am ajuns deja până la 2008, ca să putem să împrospătăm tot timpul această serie de viitori atleţi”.

Împreună cu colegul său de antrenorat, Dan Oprea

Împreună cu colegul său de antrenorat, Dan Oprea

În încheiere, Dumitru Sima rezumă printr-o idee simplă secretul succesului în unul dintre cele mai vechi şi mai îndrăgite sporturi din lume. “Aici, lupta e clară: între atlet şi secunde. Nu cu adversarul! Atletul şi secundele. Pentru că dacă l-ai întrecut pe adversar, dar n-ai scos timpul respectiv, nu faci nimic!”.