Carina serveşte decisiv pentru victorie

16 Dec 2015 14:45

La 12 ani, Carina Bălaşa este una dintre cele mai talentate tinere jucătoare de badminton din România, multiplă laureată la campionatele naţionale în ultimii ani. A ajuns aici după ani petrecuţi la la antrenamente sau în cantonamente, totul pentru a atinge performanţele dorite, deloc modeste. Pentru talentul şi ambiţia de care dă dovadă zi de zi, Carina este noul caz selectat pentru a fi ajutat de Jurnalul de Fapte Bune.

Text: Gabriel Peneş

Fotografii: Gabriel Pătruţ

„E2 – E4”. Prima mutare de pe tabla de şah. Apoi, dacă adversarul nu realiza la timp, urmau rapid alte 3-4 mutări şi gata! Îl făceai mat! O să vă întrebaţi ce legătură are şahul cu povestea unei fetiţe talentate la badminton. Are, pentru că, pe când avea 8 ani, micuţa Carina Bălaşa tocmai câştiga o competiţie de şah organizată de CSŞ Oneşti.

„După concurs eram pe-afară, mă zbenguiam cu colegii, când un domn profesor a venit la mine şi m-a întrebat dacă n-aş vrea să fac badminton. Mă văzuse mai energică, probabil”, povesteşte Carina în timp ce cu privirea urmăreşte fluturaşii loviţi cu sete de colegii de antrenament de la lotul naţional U 15 (sub 15 ani).

Respectivul profesor era, de fapt, Mircea Agapi, antrenor emerit, director al clubului din Oneşti, vicepreşedinte al Federaţiei de specialitate şi considerat „părintele badmintonului românesc”. O personalitate binecunoscută în lumea sportivă, care a pregătit-o la un moment dat pe însăşi Nadia Comăneci, despre care spune că „juca badminton cu mare plăcere”. Un om care şi-a făcut o adevărată profesiune de credinţă şi din a oferi, prin sport, prin badminton, o şansă ca aceea de care vorbeam la începutul articolului: şansa de a lupta cu un destin mai puţin generos, şansa de a-ţi crea unul diferit, mai bun.

Aşa a ajuns şi Carina să beneficieze de această şansă, chiar dacă mămica îi rămăsese paralizată exact după naşterea ei, iar „laptele şi mierea” nu au curs niciodată prin viaţa familiei. Nu ştia nimic despre badminton, doar că se joacă lovind cu nişte rachete un fel de minge mai specială numită fluturaş. Un an mai târziu, este adevărat, un an cu antrenamente de şapte ori pe săptămână, Carina a devenit vicecampioană naţională la categoria ei de vârstă. Iar acum nici nu se mai imaginează făcând altceva: „Dacă nu aş face badminton… hmm… nu, nu cred că există această posibilitate”, spune râzând, dar cu toată convingerea posibilă la o fetiţă de 12 ani şi jumătate. Nu îi pare deloc rău că abia de-şi mai aduce aminte mutările de la şah, că nu se mai joacă deloc cu maşinuţele – „eu preferam maşinuţele, nu păpuşile” – ori că nu s-a îndreptat către muzică, deşi îi place şi astăzi să mai cânte atunci când are timp ori starea necesară.

GABI8459

 

Viaţa ei gravitează în jurul badmintonului, fie că se află la Oneşti, fie aici, în Bucureşti, în cantonamentele lotului naţional din care face parte deja de doi ani. E vicecampioană naţională, după ce a pierdut finala, la mare luptă, în faţa unei colege de lot. „Dar am bătut-o în Cupa României şi am plâns de fericire după aceea”, recunoaşte Carina. Are în palmares, de asemenea, titluri la dublu fete şi dublu mixt, precum şi medalii la Balcaniade.

Printre picături, îi mai rămâne timp să vadă şi filme, dar şi să urmărească – uneori chiar din tribună – partide de fotbal sau handbal. Dar visul ei cel mai important e legat de badminton, sport în care şi-ar dori să ajungă o bună antrenoare. Până atunci, loveşte fluturaşul când cu sete, când cu delicateţea unei execuţii de fineţe şi speră că îşi va împlini ambiţiile, visurile. Iar prin asta, şi-ar ajuta şi mama să fie măcar un pic mai sănătoasă. Pentru că, după cum singură spune:

„De aş ajunge campioană mondială, cred că mama s-ar face bine instantaneu!”.

GABI8585

„Are încredere în ea şi în ce poate să realizeze”

„Bălaşa Carina este un nume pronunţat tot mai des de specialiştii din badminton, sportiva noastră reprezentând o adevărată revelaţie pentru mulţi dintre aceştia.

Este reconfortant să vezi că în era strigătelor şi a pumnilor încleştati există o jucătoare atât de  modestă, cu atât bun simţ. Nu cedează nimic, dar nu se dă în spectacol şi nu încearcă să intimideze. Este, într-adevăr, dură, neobosită, concentrată,  dar rămâne o fată simplă şi timidă. De asemenea, este foarte ambiţioasă, puternică, perseverentă, dar, în acelaşi timp, sensibilă şi principială. Are încredere în ea şi crede că orice şi-ar propune are şanse mari să realizeze. Din toate aceste motive şi eu am aceeaşi încredere că va reuşi şă-şi atingă visurile.”

Prof. Mircea Agapi, antrenor emerit – antrenorul Carinei

Despre Jurnalul de fapte bune

Jurnal de fapte bune este un proiect derulat de Asociaţia Pentru Familie, cu sprijinul Caroli şi în parteneriat cu Libertatea şi Fundaţia Ringier, prin care 16 de copii fără posibilităţi materiale, dar cu performanţe în sport, muzică, arte sau învăţătură, vor primi timp de un an burse lunare în valoare de 1.000 de lei.

foto buna2

 

„Sensibilă, jucăuşă şi jovială, Carina ascunde o copilărie grea, din care răzbeşte prin pasiunea pentru sport şi carte. Sperăm ca bursa oferită în cadrul proiectului Jurnal de Fapte Bune să susţină visul numărul unu al Carinei, participarea cu succes la Olimpiada 2020!”, spune Laura Duşleag, directoarea Asociaţiei Pentru Familie.