În pas de vals spre marile scene ale lumii

24 Dec 2015 10:38

Bianca Ţuţuianu are doar nouă ani, din care cinci i i-a dedicat dansului sportiv de performanţă. La o vârstă atât de fragedă, s-a împrietenit deja cu podiumul de premiere şi la sfârşitul fiecărei competiţii se urcă sprintenă şi veselă pe una dintre trepte. Acum, cele peste 60 de medalii şi trofee i-au adus Biancăi noua bursă a Jurnalului de Fapte Bune.

de Nicoleta Ene

Împreună cu partenerul său de dans, Patrik Murăruş, Bibi, aşa cum îi spun apropiaţii, a ajuns vicecampioană a României la dans sportiv – „cred că, deocamdată, este titlul cel mai valoros şi, cu siguranţă, cel acoperit cu cea mai multă sudoare”, spune cu mândrie. Al doilea ca importanţă? Locul patru obţinut la Campionatul Mondial de la Stuttgart din luna august, o victorie neaşteptată după ce „s-au bătut” cu zeci de concurenti din peste 20 de ţări.

Avea patru ani când a intrat pentru prima data într-o sală de dans, printr-o împrejurare: pentru că nu avea cu cine să o lase acasă, mama o lua după ea la antrenamentele de dans ale fratelului mai mare, Denis. Dar când s-a văzut în sala de dans n-a fost chip să mai stea locului, se învîrtea ca un titirez în ritmul muzicii, şi chiar a tulburat antrenamentul fratelului, spre disperarea tuturor.

Totuşi, „profesoara Mihaela Runceanu a observat-o şi mi-a recomnadat să o aduc şi pe ea la antrenament, pentru că are picioare bune, are ritm şi, evident, îi plăcea să danseze. Asta se întîmpla în luna februarie. În martie a câştigat deja prima competiţie de dans sportiv din Râmnicu Vâlcea“, povesteşte Camelia Ţuţuianu, mama Biancăi. De atunci, de la patru ani, Bibi nu s-a mai oprit din dans.

A rupt multe perechi de pantofi şi a cucerit competiţie după competiţe, a acumulat puncte şi a trecut cu o uşurinţă neobişnuită prin toate categoriile până a ajuns la clasa C (pe o scară crescătoare de la H la A). Şi la şcoală are FB pe linia şi a luat punctaj maxim la mai multe concursuri de matematică şi română.

Mama, susţinătorul numărul 1

În umbra Biancăi stă, fără odihnă, mama. Nu lipseşte de la niciun antrenament, de la nicio competiţie. Este mereu prezentă, o încalţă, o îmbracă, îi aranjează părul pentru concurs şi tremură de emoţie la fiecare pas de pe ringul de dans. Apoi, când se lasă cortina, o dezbracă de rochiţele cu sclipici, îi şterge machiajul, ii usucă transpiraţia şi o înveleşte să nu răcească. Acasă o ajută la teme, îi pregăteşte ghiozdanul şi încercă din răsputeri să îi facă viaţa mai uşoară, pentru a-i lăsa timp să se mai joace şi cu păpuşile.

„N-o pot lasa singură, este prea mică, nu se poate descurca”,  justifică aproape ruşinată Camelia că nu are un loc de muncă.

Meseria ei este să îşi susţină copiii.

12052412_983557871664670_766100745637910803_o

Micuţa campioană face parte din Lotul României de dans şi o dată pe an participă la cantonamente unde antrenori le sunt, pentru scurtă vreme, campionii lumii. Este singurul ajutor primit din partea Federaţiei României de Dans Sportiv. În rest toate cheltuielile pentru echipament, taxe, competiţii şi antrenamente, deplasări, cazare şi masă trebuie suportate de către familie.

Are nevoie de susţinere

Bianca se antrenează în fiecare zi. Abonamentul lunar pentru antrenamentul de grup costă 150 de lei, plus antrenamentele particulare care, în funcţie de antrenor, costă între 50 şi 100 lei şedinţa, iar seminariile cu antrenori străini pot ajunge la 400 de euro pe an.

Pentru fiecare concurs în ţară la care participa Bianca familia trebuie să fac rost de 1.000-1.500 de lei pentru transport , cazare, masă, taxă de participare, iar pentru competiţiile în străinătate costurile ajung şi la 1.000 de euro. Prin urmare, au fost nenumărate dăţi în care a a trebuit să stea acasă din lipsă de bani. Or, este necesar să participe pentru că un premiu pentru un sportiv înseamnă acumulare de puncte şi trecerea de la o categorie la alta.

Rochiile standard de concurs costa aproximativ 1.500 de lei pe an, iar pantofii trebuie schimbaţi o dată la două luni. ”Dansez foarte mult şi se rup”, se amuză Bibi şi arată dezinvolt găurile din talpă şi baretele rupte de la o pereche de pantofi care nu au mai mult de două luni.

”Se fac doar pe comandă, sunt speciali pentru a nu aluneca pe podea şi pentru a ţine glezna. O pereche costă 250 – 300 de lei”, spune mama.

Despre Jurnalul de fapte bune

Jurnal de fapte bune este un proiect derulat de Asociaţia Pentru Familie, cu sprijinul Caroli şi în parteneriat cu Libertatea şi Fundaţia Ringier, prin care 16 de copii fără posibilităţi materiale, dar cu performanţe în sport, muzică, arte sau învăţătură, vor primi timp de un an burse lunare în valoare de 1.000 de lei.

„Bibi vine dintr-o familie frumoasă, care îi susţine visul de a ajunge o dansatoare de primă clasă. Are o evoluţie extraordinară, dând impresia că se dezvoltă într-un an cât alţi copii în cinci, şi suntem bucuroşi, prin sprijinul oferit, contribuim la netezirea drumului Biancăi spre marea performanţă”, spune Laura Duşleag, directoarea Asociaţiei Pentru Familie.