Karate Kid de Bucureşti

24 Jul 2015 17:45

A pornit cu stângul în viaţă, însă calmul care îl defineşte şi talentul de netăgăduit la arte marţiale l-au ajutat să treacă peste toate şi să reuşească azi, la 17 ani, să privească optimist spre viitor. Vă prezentăm mai jos povestea noului bursier al Jurnalului de fapte bune, Daniel Crosman.

de Mirona Hriţcu

L-am întânit pe Daniel în apartamentul familiei sale, din cartierul bucureştean Berceni. Locuiesc aici mama, frăţiorul şi sora sa mai mică, familia mătuşii, bunicii… Cu totul, nu mai puţin de zece persoane. În plină adolescenţă, Daniel s-a simţit copleşit, nu mai reuşea să se concentreze la învățat, de intimitate nici nu se punea problema. Aşa că de anul trecut locuiește la 50 de kilometri de capitală, în de acum celebra comună ialomițeană.

Fierbinți, împreună cu familia unchiului său. A preferat această variantă, chiar dacă înseamnă că, de atâta timp, se trezeşte zi de zi la 4 dimineaţa, pentru a prinde trenul de 5 şi a ajunge la timp la începutul orelor de şcoală. Nu îl deranjează, are suficientă energie să se descurce bine şi la şcoală (tocmai a încheiat clasa a XI-a la Colegiul Economic Kiriţescu), şi la antrenamentele de o oră şi jumătate pe care le susţine după-amiaza, şi să îşi viziteze şi familia aproape zilnic. În general, de altfel, emană optimism şi echilibru – consecinţe ale pasiunii cu care practică, de cinci ani, arte marţiale.

În sală grijile nu-şi au locul

De karate s-a apucat conjunctural şi relativ târziu – la 12 ani, în condiţiile în care, în general, profesioniştii încep studiul artelor marţiale mai devreme de 7 ani. Un antrenor, Sensei Mihai Ioghen, închiriase o sală de sport în clădirea în care lucrează mama sa. Și-a făcut curajul să-l abordeze, ”i-am spus că am un băiat pasionat de sporturile de contact şi de jocurile cu lupte, poate îl poate lua sub aripa sa”.

”De când l-am cunoscut mi-am dat seama că Daniel are reale calități de campion în acest domeniu”, spune Sensei, cel care a reuşit să canalizeze energiile proaspătului adolescent spre ceva constructiv. De prima întânire îşi aminteşte, impresionat şi acum, şi Daniel. Nu poate uita cum, de la prima oră, profesorul i-a explicat că, ”indiferent dacă în ziua aceea luasem un 4 la școală, mă certase mama sau avusesem vreun conflict cu un coleg, odată ce intri în sală lași toate grijile în afară, aici ești protejat, ca într-o bulă, de restul problemelor”.

Danniel Crosman

A fost un argument suficient pentru a plonja cu totul în această nouă lume. Aşa se face că, deşi pășise prima oară în sala de antrenamente în 2010, 12 luni mai târziu își crease deja un palmares deloc modest, în care figurau două medalii de argint și una de aur, la Cupa României la Shotokan.

Răbdarea, cheia performanţei

Între timp, Daniel a încercat și MMA (arte marțiale mixte), și judo, ambele ”mult prea violente, departe de ce îmi doream. Spre deosebire de acestea, în Shotokan accentul nu este pus pe lupta propriu-zisă, ci pe autocontrol, pe tehnici de calmare și meditație, pe dezvoltare spirituală. Proba de foc pentru amatorii acestui sport este să treacă de primele 3-4 luni, în care pur și simplu repeți la nesfârșit aceleași mișcări. Asta denotă rezistență la stres și răbdare, calități decisive pentru oricine vrea să facă performanță în acest sport”.

Sport în care autocontrolul are un rol atât de important încât la concursuri, dacă îți lovești adversarul, ești descalificat pe loc. Contactul violent este interzis și la antrenamente, dar și în viața de zi cu zi.

„Dacă de mine se ia cineva pe stradă, chiar și agresiv, eu n-am voie să intru în jocul lui, să mă lupt cu el. Încerc să fug sau să mediez conflictul sau, în ultimă instanță, îl dobor și îl baricadez, dar în niciun caz nu am voie să-l lovesc.”

Japonia, tărâmul visat

S-a obișnuit de mult cu gândul că trebuie să se resemneze cu participările la competițiile naționale, orice concurs din afara granițelor presupunând un efort financiar mult prea mare pentru familie. Regrete are, însă, și e normal. În urmă cu trei ani, ar fi trebuit să se înscrie la campionatul mondial din Japonia, însă eforturile de a obține o sponsorizare nu au dat rezultatele dorite, iar Japonia a rămas, încă, un deziderat.

VLAD8963

 

”Aș pleca și mâine acolo, mi-aș lua o barcă și, din cele peste 6.000 de insule din arhipelag, m-as duce direct în Okinawa, locul unde a apărut şi s-a dezvoltat Karate-do, arta luptei cu mâinile goale”, spune entuziasmat Daniel.

Bani din concursuri nu a câștigat niciodată, însă a fost adesea răsplătit cu stagii de pregătire care au contribuit la dezvoltarea sa. Și, cel mai important, diplomă cu diplomă și trofeu cu trofeu, toate i-au construit stima de sine și încrederea că, în ciuda tuturor dificultăților, va răzbi.

Despre Jurnalul de fapte bune

Jurnal de fapte bune este un proiect derulat de Asociaţia Pentru Familie, cu sprijinul Caroli şi în parteneriat cu Libertatea şi Fundaţia Ringier, prin care 30 de copii fără posibilităţi materiale, dar cu performanţe în sport, muzică, arte sau învăţătură, vor primi timp de un an burse lunare în valoare de 1.000 de lei.

“Sperăm ca bursa Jurnal de fapte bune să îi ofere lui Daniel şansa de a petrece cât mai mult timp în sala de sport, acolo unde este departe de toate greutăţile familiale şi materiale şi luptă pentru a-şi împlini visul. Vrem să îi oferim astfel nu doar sprijinul financiar atât de necesar pentru a atinge performanţa, ci şi încrederea în forţele proprii, pentru ca povestea lui de viitor să fie una de succes”, spune Nadia Mitrică, Senior Category Marketing Manager Caroli.