Otilia Ruicu-Eşanu, „Doamna” atletismului argeşean

18 Nov 2015 12:01

S-a născut spre sfârşitul verii, atunci când roadele sunt încărcate de soare, gata să fie culese. Acum, fosta campioană în probele de 400 metri plat şi de ştafetă 4×400, Otilia Ruicu-Eşanu, „coace” tinerele talente ale atletismului argeşean din postura de antrenoare la CSM Piteşti. Iar roadele se culeg deja prin numeroasele titluri naţionale obţinute de aceştia de-a lungul anilor. Iată de ce Jurnal de Fapte Bune a decis ca fosta mare atletă şi actuală antrenoare să fie noua beneficiară a unui Premiu de Excelenţă.

de Gabriel Peneş

Cu 37 de veri în urmă, spre finalul lunii lui gustar, în vremea secerişului şi a culegerii roadelor coapte, venea pe lume, în Lugoj, o fetiţă menită ateltismului. O chema Otilia iar copilăria şi şcoala le-a trăit, de fapt, în Caransebeş, Lugojul fiind doar o întâmplare legată de momentul naşterii ei. Iar până spre 14, 15 ani nici nu ştia cât va însemna atletismul pentru propiul destin.

„Eram în clasa a 8-a când sora mea mai mare cu 2 ani m-a luat şi pe mine la antrenamentele ei de atletism, să văd cum e. Şi aşa mi-a plăcut, încât am rămas. Acolo l-am întâlnit şi pe primul meu antrenor, domnul Cristian Dragomir. Am trecut prin mai multe probe, inclusiv de sprint – 100, 200 metri plat – dar proba de 400 s-a potrivit cel mai bine cu potenţialul meu. Sigur, multă lume s-a mirat, s-a împotrivit, inclusiv părinţii – cum să te apuci de atletism abia în clasa a 8-a? – însă după doar doi ani de când începusem atletismul deveneam dublă campioană balcanică la juniori 1”, povesteşte cea căreia elevii de acum îi spun simplu „Doamna”.

O nouă generaţie de campioni păstorită de tânăra antrenoare

O nouă generaţie de campioni păstorită de tânăra antrenoare

Au urmat multe performanţe naţionale şi internaţionale remarcabile – de la argintul luat la Mondialele de juniori de la Sidney, în 1996, cu ştafeta de 4×400 m, şi titlul european la Under 23, din 1999, până la bronzul Europenelor în sală, tot cu ştafeta, în 2000, sau argintul de la Universiada de la Beijing, în 2002, la proba individuală de 400 metri plat. Plus participările la două Olimpiade, cea de la Sidney, din 2000 şi Atena, în 2004, cu echipa de ştafetă. Plus absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti şi trecerea sub îndrumarea antrenoarei Liliana Mihăileanu. Plus multe titluri naţionale la senioare, mai ales pentru că, după cum singură mărturiseşte, „între 1998 şi 2002 nu m-a bătut nimeni la 400 m, în ţară”.

Proba de 800 m, singurul regret

După Olimpiada din 2004, însă, a început s-o supere un genunchi. Şi a avut şi o alegere importantă de făcut: să continue cu sportul de performanţă sau să devină mamă? Între timp, îl cunoscuse şi pe cel care i-a fost ultimul antrenor, dar şi viitor soţ, fostul săritor de triplusalt Ionuţ Eşanu. Şi a ales maternitatea, copilul, familia. Şi n-ar schimba nimic din acea decizie. „Poate că singurul regret ar fi că nu am avut ocazia să demonstrez ce pot şi în proba de 800 de metri. Cred, simt că aş fi putut avea performanţe chiar mai bune decât la 400. Dar, în rest, nu aş face nimic altfel, de aş da timpul înapoi”.

A devenit, în schimb, din 2008, antrenoare la CSM Piteşti. Şi nu una oarecare, ci una dedicată trup şi suflet unei activităţi ce e mai mult decât o simplă meserie. Mai mult decât o pasiune.

„E o vocaţie şi un destin. Şi sper să insuflu acest lucru şi elevilor mei, generaţie cu generaţie. Să înţeleagă că atletismul le şi disciplinează viaţa, îi face nu doar sportivi, ci mai ales oameni ce pot depăşi orice obstacol. Într-un cuvânt, îi face nişte învingători din toate punctele de vedere”, spune Otila Ruicu-Eşanu.

Crede cu tărie în şansa pe care sportul, atletismul, o poate oferi mai ales copiilor din mediul rural. Este şi motivul pentru care periodic caută noi şi noi talente, mai ales din rândul copiilor de la Liceul Tehnologic nr. 1 din Mărăcineni, dar şi în alte comune argeşene. Este motivul pentru care îi ajută aşa cum poate, de la transportul pe care ea însăşi li-l oferă de acasă până la stadionul de antrenament din Piteşti, până la procurarea hranei adecvate unui tânăr sportiv.

 Împreună cu Mariusan Dobrică şi Ciprian Daroczi, doi dintre campionii antrenaţi de Otilia Ruicu-Eşanu, ambii bursieri ai Jurnalului de Fapte Bune

Împreună cu Mariusan Dobrică şi Ciprian Daroczi, doi dintre campionii antrenaţi de Otilia Ruicu-Eşanu, ambii bursieri ai Jurnalului de Fapte Bune

Ori motivul pentru care a devenit autodidact în probele de aruncări – suliţă, ciocan, disc – citind cărţi peste cărţi, din cauză că în Piteşti nu există niciun singur antrenor pentru astfel de probe. Pentru ea, cei aproape 40 de elevi pe care-i pregăteşte la ora actuală sunt ca o adevărată familie. „Iar în familie ne ajutăm, ne sprijinim unii pe alţii, nu?”, se întreabă doamna antrenoare având deja răspunsul cunoscut.

„Dacă faci ce-ţi place, totul devine mult mai uşor”

„Eu sunt norocoasă că pot face ceea ce îmi place. Şi trebuie să mulţumesc soţului meu pentru asta, fără ajutorul căruia nici eu nu puteam realiza mare lucru din ceea ce mi-am propus. Altfel, ce şi cîte puteai face cu un salariu de 1.000 de lei pe lună? Dar la noi în familie avem un fel de deviză: unul face ceea ce îi place, iar celălalt ceea ce trebuie. Iar eu sunt băftoasa care face ceea ce îşi doreşte, soţului revenindu-i partea cu «ceea ce trebuie». Iar dacă faci ce-ţi place, totul devine mult mai uşor”, adaugă doamna antrenoare.

Iar elevii ei îi răsplătesc toată această implicare, tot zbuciumul şi dedicarea. Numai la categoria de vârstă cuprinsă între clasele a 9-a şi a 12-a au obţinut 27 de medalii la campionatele naţionale din acest an. Toţi provin din mediul rural, iar doi dintre cei mai talentaţi tineri sportivi pregătiţi de ea, Ciprian Daroczi şi Mariusan Dobrică, sunt deja bursieri ai Jurnalului de Fapte Bune.

Pentru Otilia Ruicu-Eşanu fiecare e parte a unui întreg, ea şi elevii ei sunt precum degetele unei mâini, solidari, uniţi, apropiaţi. Ca „mâna” ce culege roadele coapte ale fiecărui sfârşit de vară. Aşa cum se întâmplă de 37 de ani în viaţa „Doamnei”…