Profesoara Loredana Şain, dascălul unor suflete de copii

5 Jan 2016 10:23

Sunt profesori  care au o vocaţie specială: aceea de a încuraja, de a scoate la lumină talentele copiilor cu care interacţionează. Sunt dascăli, în sensul adânc de odinioară – considerat astăzi învechit de mulţi – dar care a construit caractere şi destine deosebite de-a lungul istoriei învăţământului românesc. Un astfel de dascăl, aşa cum îi place ei înseşi să se considere, este Loredana Şain, profesoara de istorie şi cultură civică căreia Jurnalul de Fapte Bune îi acordă un Premiu de Excelenţă la acest început de an.

de Gabriel Peneş

Când îşi priveşte elevii, profesoara de 40 de ani din Cîmpulung Muscel se gândeşte la Beethoven. Ei, o să spuneţi, ce legătură poate exista între cele două? Uite că poate exista, dacă ne gândim la cuvintele celui supranumit „Titanul din Bonn”: „Nu cunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea”.

Bunătatea aceea ce te face să cauţi diamantul ascuns şi neşlefuit din orice om, din orice copil, ce te face să îţi dedici energia, timpul, sufletul, viaţa însăşi acelei munci incredibil de dificile, dar cu satisfacţii ce nu pot fi niciodată cuantificate în bani.

Născută în Câmpulung, Loredana Şain a urmat cursurile Facultăţii de istorie, primul loc de muncă în noua carieră fiind într-o şcoală din oraşul natal unde erau şi mulţi copii instituţionalizaţi. „Aici, probabil, am învăţat să apreciez valoarea şi darul fiecărui copil, oricare ar fi mediul din care provine el”. A cunoscut apoi şi realităţile din şcolile din mediul rural, dar şi pe cele din colegii naţionale cu pretenţii.

„Am descoperit că relaţia cu elevii trebuie să fie una de parteneriat. Unul onest, în care fiecare parte îşi ţine cuvântul dat şi, mai ales, dăruieşte ceva. Probabil aceasta e cheia relaţiei bune cu elevii mei. Copilul tânărul, adolescentul cu care un profesor lucrează, nu este doar un «burete» ce poate absorbi informaţii unde profesorul să  îşi verse cunoştinţele, ci are şi probleme, griji, gânduri şi trăiri ce trebuie să fie înţelese şi de adultul educator. Atât specificul unor vârste, dar mai ales multiplele probleme sociale te determină ca profesor – sau ar trebui să te determine – să fii mult mai atent la situaţia generală a copilului, pentru că altfel nu vei obţine, pu şi simplu, acordul lui în a învăţa şi a colabora cu tine”.

Loredana Şain

Responsabilitatea faţă de copii

La ora actuală, la Liceul cu Program Sportiv din Câmpulung, profesoara Şain are sub îndrumare peste 400 de elevi,  de la clasa a V-a până la a XII-a ce provin din toate mediile.

„Sunt şi copii cu 7-8 fraţi sau care trăiesc în condiţii materiale greu de închipuit, dar şi alţi copii care, poate, primesc de la părinţi chiar mai mult decât ei înşişi şi-ar dori ori ar avea nevoie. Istoria şi cultura civică pe care le predau permit o interacţiune mai mare cu ei, cu modul lort de a gândi. E foarte greu să vezi copii minunaţi, valoroşi, dar cu probleme sociale, materiale, ce îi privează de reuşite pe măsura valorii, talentului şi dăruirii lor. Tocmai de aceea e şi datoria, dar şi bucuria mea de a încerca să-i ajut în orice mod e posibil. Inclusiv propunându-i pentru burse de felul celor date de campania dumneavoastră, o iniţiativă remarcabilă, de altfel. De noi, cei maturi, depinde dacă drumul unor asemenea copii va duce, într-o zi, la victorii, în sensul câştigării unui destin care, altfel, s-ar pierde sau la înfrângeri dureroase în bătălia cu greutăţile şi chiar nedreptăţile vieţii”.

Diferenţa mare dintre dascăl şi profesor

Profesoara Şain este mai mult decât un profesor pentru elevii ei.

„Titulatura aceasta de «profesor» mi se pare cam rece, cam impersonală, aşa. Mie imi place mai mult denumirea de «dascăl», ce cuprinde în sine mult mai multe posturi ale omului de la catedră: şi profesorul, fireşte, dar şi fratele sau sora, colegul sau prietenul ce trebuie să le fii elevilor tăi. Copiii sunt cel mai de preţ dar al lui Dumnezeu pentru părinţii lor. Cum trebuie, deci, să fie un profesor pentru ca aceşti părinţi să-ţi încredinţeze acea parte a comorii lor – educaţia copiilor – şi să aibă încredere că îi vei conduce pe cărările bune, nu greşite? Cât de pregătit profesional trebuie să fii, dar şi cât de OM? Din clipa în care înţelegi această întrebare, când ai şi răspunsul corect la ea, devii din profesor… dascăl. Aşadar, pe mine, «a fi dascăl» mă împlineşte şi nu aş fi vrut să fac nimic altceva pe lume chiar dacă, fireşte, poate sunt lucruri pe care le puteam face chiar şi mai bine. Dar să fii dascăl e o vocaţie, nu o meserie. Altfel, rămâi doar un om care merge la un serviciu,  ca profesor. Şi cam atât”.

Prof. Şain cu o parte dintre elevi

Când îşi priveşte elevii, profesoara Loredana Şain nu le vede doar prezentul, ci şi posibilul lor viitor. Pe care îl speră pentru toţi mult mai bun decât premisele iniţiale date de situaţia socială, materială a acelor copii, a familiilor lor. Pentru asta a şi propus aproape 20 de copii cu multiple şi diverse talente pentru a fi bursieri ai Jurnalului de Fapte Bune. Pentru că ştie că pentru a primi, trebuie să şi dăruieşti…